Voodoo-Land: Burkina Faso / Togo / Benin / Ghana

Home  /  Destinații  /  Africa  /  Current Page
×Details

togo-map

Pe 14 februarie pornesc la drum. Africa de Vest ma asteapta! Poposesc in Burkina Faso, in Togo, in Benin si in Ghana. Cu alte cuvinte: Voodoo-land! Poate ajung si in Nigeria, la Lagos, sau in Coasta de Fildes, dar deocamdata… habar nu am…. 🙂

Pai cum?

Pai, simplu. Pentru ca aceasta va fi una din acele calatorii in care planifici doar cateva chestii esentiale:

– sa primesti o viza de/la intrare,
– sa ai la tine pasaportul si carnetul de vaccinari.
– sa nu-ti uiti pastilele pentru malarie, camera foto si ceva banuti.

In rest, Dumnezeu cu mila! Nu tu hotel rezervat, nu tu transport planificat, nu research despre unde sa mananci sau sa iesi seara in oras… Ask the locals; ei stiu cel mai bine! Eu numesc acest gen de calatorie simplu – UNPLUGGED. Si, contrar legilor logicii, te intorci de acolo, cu ajutorul lui Dumnezeu, RELOADED! 🙂

458352495_9e3010ff95_oDaca tot ma duc, mi-am fixat si un obiectiv. Un fel de… misiune. Am sa va povestesc mai multe altadata, nu pentru ca ar fi o “misiune secreta”, ci pentru ca mi-e inca foarte greu sa o transpun in cuvinte. Cred ca la fata locului am sa o “simt” mai bine. Va deveni mai reala, mai apropiata, mai realizabila. Sau poate dimpotriva. Oricum ar fi, atunci, abia atunci cred ca voi putea scrie despre ea.

Asa, ca sa va faceti o idee despre ce e vorba, am imprumutat niste poze de pe net, pe care am sa le inlocuiesc cu ale mele, la fata locului, cat mai repede. Le gasiti in meniul “Gallery” de mai jos.

Va povestesc cum a fost, cand ma intorc. Sa auzim de bine!

Peter

DSC04656

PS: am sa incerc sa postez pe parcurs si cat mai multe poze pe pagina de Facebook. O gasesti aici: [fb_button].

ETAPELE DRUMULUI:

Primul pas: 05.02.2013 – profilaxia pentru malaria

Pastilele le-am obținut la clinica Medlife, dar am aflat ca stocul e pe terminate… In farmacii în România nu se găsește niciun fel de pastilă pentru malarie, astfel încât singurele posibilități sunt la clinicile private sau Institutul Matei Balș (dar aici nu am încercat). Dacă ai de gand să pleci într-o zonă cu risc, ar fi bine să te preocupe din timp acest aspect. Există posibilitatea, în aeroporturile mari euopene, sa puteți cumpăra de la farmacia din aeroport Eloquine sau Malarone. Uneori, se găsește și în țara de destinație, mai ales dacă este o țară dintr-o zonă de risc. Este însă recomandat să începi tratamentul înainte de plecare, și pe mine drumul mă duce oricum via Istanbul, unde din câte îmi amintesc nu există farmacie, așa că am vrut să merg la sigur. Am mai luat Eloquine și îl suport bine. În plus, se ia o singură pastilă pe săptămână, în timp ce Malarone se ia zilnic.

eloquine

 

Pasul doi: 06.02.2013 – viza pentru Burkina Faso

Am citit în lung și în lat pe internet, dar informațiile cu privire la posibilitatea obținerii vizei la sosire pe aeroportul din Ouagadougou și la costurile acesteia erau destul de puține și confuze. Ba că numai cei care călătoresc în scop de afaceri pot primi viza de intrare pe loc (informația de la ambasada Burkina Faso din Viena, unde am sunat), ba că nu e niciun fel e problemă, și e chiar mai ieftin decât la ambasadă. La ambasada din Viena, costul ar fi fost de €70, plus cheluielile de transmitere a documentelor prin DHL (vorbim totuși de un pașaport). Am aflat că ambasada Franței la București, prin oficiul consular, este abilitată să elibereze vize și pentru o serie de state din Africa de Vest, așa că am apelat la ei (luni-vineri: 09:00 – 12:30). A funcționat destul de bine. E nevoie de: bilet de avion, asigurare de sănătate, extras de cont, rezervare la hotel confirmată (am făcut repede una, pentru o singură noapte, via email), formular completat pe loc și o poză pentru viză. Și, evident, pașaportul. Mi-au mai făcut o poză pe loc, și m-au amprentat electronic (nu mai fusesem amprentat până acum).

visa_burkina

Ziua 1: 14.02.2013 – ziua plecării

photo 1 photo 2

Ziua 2: 15.02.2013  prima zi în Burkina

Politie, catuse si o noapte petrecuta in arest ?! Nici vorba. Cu toate ca, la bomba din colt am fost prins platind cu bani… falsi.

DSC01551

Vrand sa achit o bere BRAKINA (biér du Burkina) – foarte ok de altfel la gust – i-am intins tipului de dupa tejghea banii, printre care o moneda de 500 CFA. Imi continui conversatia cu Henri, portarul hotelului, care mi-a fost ghid prin oras in seara respectiva. Il aud pe tipul de la bar spunand, cu o voce grava: “Ce n’est pas bon.” Ma uit la el si-mi baga sub nas moneda pe care tocmai i-o dadusem. Imi explica omul, cu aceeasi voce grava, ca banii astia sunt falsi si ca nu ii poate accepta. Vazandu-mi stupoarea, omul a inceput sa ranjeasca larg, de i se vedeau dintii albi de negru ca o usa deschisa in intuneric spre o camera luminata. Acum chiar nu mai intelegeam nimic. Era o gluma?

Nu, nu era, doar ca pe ei nu prea ii mai impresioneaza astfel de incidente. Sunt la ordinea zilei. Oriunde in Europa s-ar fi intamplat asta, ar fi chemat imediat politia.

Nu-i nimic, imi zice, o dau rest la altcineva…! Scoate de sub tejghea o alta moneda si mi le aseaza in fata, una langa alta. Originalul arata ca moneda Euro, cu partea argintata in interior, si cea aurita pe exterior. Falsul, complet galben… Grosolan! “Aici sunt oameni care nu stiu nici sa citeasca, daramite sa distinga un fals de original”, imi explica Henri.

La randul meu, capatasem moneda drept rest la achizitionarea cartelei de telefonie mobila, despre care v-am povestit zilele trecute.

DSC01552CFA-ul (Communauté Financière Africaine), scurt Franc, este moneda utilizata in toate cele 8 state ale Uniunii Economice si Monetare a Africii de Vest (Burkina Faso, Benin, Togo, Guinea-Bissau, Coasta de Fildes, Mali, Niger si Senegal). Cu toate ca Uniunea Economica a Africii Centrale este un erganism distinct, cele doua monezi CFA ale celor doua uniuni sunt practic interschimbabile, asa ca CFA se poate utiliza suplimentar si in Cameroon, Republica Centrafricana, Chad, Rep. Congo, Guineea Ecuatoriala si Gabon.

Cursul e fix, de 1 euro pentru 655.957 CFA.

 

LA PAS PRIN AFRICA DE VEST

Doua fasii inguste de pamant stau inghesuite, neinsemnat, intre invidiatul si mai prosperul vecin, Ghana, si imens de corupta Nigerie. Sunt Togo si Benin. Multa lume nici n-a auzit vreodata de ele. Nici nu prea aveau de unde, caci pe aici, de obicei, nu se intampla mare lucru.

DSC01518

In afara de greva sexuala din 2012 a femeilor togoleze, si a unor demonstratii sporadice pe la inceputul lui 2013 care au razbatut pana pe BBC, aici nu s-a intamplat nimic notabil. A trecut. Cele cateva femei cu initiativa, care prin abstinenta sexuala impusa barbatilor lor timp de o saptamana, doreau sa-si semnaleze nemultumirea fata de conducere actuala a tarii, dar mai ales fata de conditia femeii in aceasta societate africana, s-au reintors de mult la treburile lor. Lumea occidental a privit cu amuzament acest episod inedit. Iar micul “deranj” de la inceputul anului a fost, si el, reprimat cu doar cateva cartuse de gaze lacrimogene.

Acum e liniste. In Togo, in martie, sunt alegeri parlamentare. Nmeni nu se asteapta cu adevarat la vreo schimbare si nimeni nu crede ca ceva notabil se va intampla. Si, cel mai probabil, asteptarile nu le vor fi inselate.

DSC01612

Cand patrunzi, ca alb, in aceasta lume francofona uitata, te cuprinde o senzatie stranie, pe care cu greu o poti descrie. Toata lumea pare sa astepte ceva. Toata zona aceasta este intr-o stare de expectatie. Mai la nord, in Burkina Faso, pe unde am trecut saptamana trecuta, am intalnit aceeasi situatie. Expectatiile localnicilor sunt legate de genericul “mai bine”, insa cum si in ce fel, sunt intrebari fara un raspuns concludent, chiar si pentru oamenii locului. Asa ca… se asteapta.

Visul baietilor, inca din adolescenta, este sa suceasca capul unei fete albe, care sa-i scoata pe ei si pe familiile lor din mizeria in care se zbat de cand se stiu pe pamant. Iar fetele, aidoma. Il asteapta pe Fat-Frumos sau pe Fat-Mai-Putin-Frumos; nu conteaza, alb sa fie! Alb, precum hartia biletului de iesire din aceasta lume.

Dincolo de fascinatia pe care o ai calatorind prin aceste locuri, se intrevede monotonia ucigatoare a luptei zilnice pentru supraviretuire. Burkina Faso, Togo si Benin se numara printre cele mai sarace tari ale Africii si ale lumii.

Omul alb a fost stapan aici multi ani la rand. Porturile de la tarmul oceanului Atlantic obisnuiau sa fie locuri fara de intoarcere, unde femei si barbati in putere erau imbarcati fara voia lor in cala vaselor maritime si transportati pentru a fi vanduti in sclavie in lumea civilizata. Memoria acelor vremuri este inca vie in subconstientul localnicilor. Se vede asta din privirile lor, din felul in care nu se aseaza langa albi in mijloacele de transport, din multumirea pe care ti-o arata atunci cand le zambesti sau ii saluti, dar si din “taxa de alb” pe care ti-o aplica cu sete, atunci cand te poftesc la plata unui bun sau serviciu.

Si astazi, chiar neoficial, stapan aici este tot omul alb. Profiturile din multele bogatii ale subsolului sau ale pietelor financiare ajung tot in Europa. Aici raman maladiile, mizeria, poluarea si viitorul incert. Ramane necunoscuta zi de maine.

In tot acest timp, refugiu si speranta pentru cei de aici a fost spiritualitatea. Fie ea cea indigena, fie cea importata de misionarii albi. Aici, in Benin si Togo, este leaganul ritualurilor Voodoo, al fetisismului si al magiei albe. Ceremoniile Voodoo sunt inca intens practicate chiar si in satele nu foarte izolate, iar atribuirea de proprietati mistice si religioase unor obiecte neinsufletite este o realitate cotidiana. Dumnezeul crestinilor este si el mult mai viu in inima unui african convertit la crestinism decat in cea a europeanului obisnuit. Participarea lui riguroasa la slujbele religioase nu este doar de fatada, iar credinta sa este vie si puternica.

DSC01623

Cum se face oare, ca cel care nu are de niciunele este mai sincer si mai dedicat puterii divine, decat cel care are tot ce ii trebuie si traieste cu senzatia ca este singur si abandonat? Cum se face oare, ca bucuriile simple sunt mai valoroase si mai intense aici decat acasa, in Europa? Cum se face oare, ca aici oamenii sunt mai frumosi, mai sinceri si mai autentici decat acasa, in Europa? Cum se face oare, ca in anul 2013 omul alb inca se crede o fiinta superioara omului negru? De ce el militeaza pentru egalitatea de sanse dar, atunci cand se afla aici, ii trateaza pe acesti oameni ca pe niste servitori? Nepasarea, dominatia si interesul propriu al albului este realitatea, in profund contrast cu ipocrizia declaratiilor sale.

Am intalnit insa si albi sinceri. Oameni veniti aici sa ajute, prin proiecte de voluntariat. Oameni frumosi, veniti chiar si din Romania. Dar majoritatea dintre ei nu vor ramane aici, iar diferenta pe care o face prezenta lor este atat, atat de mica! Se intorc acasa, fascinati de ceea ce au vazut si trait. Multi dintre ei vor purta in suflet o viata intreaga experienta Africii Negre. Asta le-a daruit Africa in shimbul muncii lor de voluntari. Unii sunt bucurosi ca si-au putut aduce contributia, chiar si putina si probabil vremelnica, altii sunt tristi pentru ca realizeaza ca oricati alti voluntari vor mai veni dupa ei, nu acesta este raspunsul pentru greutatile oamenilor de aici.

DSC01629Asa ca Africa, in continure, asteapta. Asteapta altceva. Asteapta ziua de maine si pe cea de poimane. Asteapta, poate, ca omul alb sa devina negru, sau ca cel negru sa devina alb. Asteapta…

 

 

TOGO

Print Friendly, PDF & Email
+Gallery
+Meta

Posted: January 25, 2013

Author:

Category: Africa, Togo, Unplugged

Tags: , , , , , , ,